Nu este vorba despre a fi obsedat de felul în care arăți. Dimpotrivă, constă în a-ți înfrunta temerile, a-ți evalua în mod realist imaginea și a te înarma cu strategii eficiente pentru a-ți îmbunătăți aspectul. Ceea ce îți va spori încrederea în sine și stima de sine. Ceea ce te va determina să te gândești mai puțin la ceea ce cred ceilalți despre tine. Ceea ce îți va îmbunătăți sănătatea mintală. Ceea ce îți va permite să trăiești viața la care visezi. Să interacționezi cu ceilalți cu încredere. Să îți atingi obiectivele și să îți îndeplinești scopul. Să fii tu însuți/însăți în mod dezinvolt.
Nu este vorba despre a purta haine extravagante, a fi elegant(ă) și a te asemăna zilnic cu celebritățile din revistele glossy. Este vorba despre a purta ceea ce te face să te simți bine și să emani încredere, energie și bucurie. Este vorba despre a purta haine care îți onorează corpul. A-ți pune în valoare frumusețea naturală. A te cunoaște mai bine. A-ți cunoaște nevoile și a le satisface. Este vorba despre celebrarea vieții. Viața ta. Viața în corpul TĂU.
Este vorba despre iubirea de sine. Iubirea de sine nu înseamnă egoism. Iubirea de sine este celebrarea și onorarea vieții. Cred că de fapt ne naștem cu ea, dar apoi oamenii din jurul nostru, societatea și marketingul ne învață că este un lucru negativ și ne conving să încetăm să ne mai iubim.
O văd adesea pe fetița mea zâmbindu-și în oglindă și trimițând pupici reflexiei sale și nu pot să nu mă întreb cum ar arăta lumea dacă noi toți am face la fel. Ar fi un loc atât de frumos, plin de oameni fericiți și iubitori, conștienți de propria lor frumusețe și capabili să vadă frumusețea în toți ceilalți. Pentru că toți suntem frumoși, fiecare individ în felul său.
Practicarea iubirii de sine și cultivarea unei imagini corporale pozitive prin diverse strategii menite să îți îmbunătățească mentalitatea și stilul personal te va elibera de anxietatea, rușinea, anxietatea de performanță și sindromul impostorului pe care societatea le generează prin idealuri și așteptări nerealiste și îți va permite să îți accesezi calitățile interioare. Vei putea să trăiești autentic și să-ți creezi viața pe care știi că ți-o dorești, dar pentru care ți-e teamă să acționezi din cauza fricii de judecată și respingere. Odată ce te accepți și te iubești tu însuți/însăți, nu vei mai avea nevoie să cerșești iubire și acceptare din partea celorlalți. Și vei fi în sfârșit liber(ă) să îți folosești toată energia pentru a-ți îndeplini scopul și pentru a contribui cu frumusețea ta la frumusețea lumii.
Este ușor de intuit că o persoană care a încercat ani de zile să slăbească se simte nemulțumită de imaginea sa. Eu am fost nefericită toată copilăria mea pentru că eram prea scundă și prea slabă. Oamenii obișnuiau să mă întrebe dacă mănânc imediat ce mă întâlneau pentru prima dată. În adolescență, fetele ca mine, care ar fi putut să-mi fie prietene, mă priveau cu superioritate pentru că păream mai mică. În vara în care am reușit în sfârșit să mă îngraș, sora mea s-a întors acasă după două luni și primul lucru pe care l-a spus când m-a văzut a fost: "Uau, ce grasă ești acum!" Sunt sigură că nu a vrut să mă rănească, dar cuvintele ei au făcut-o. Am început să mă îndoiesc de aspectul meu și de greutatea ideală pentru mine. Adică, eram slabă înainte și am devenit "prea grasă" în doar două luni. Mi-am dat seama că nu era atât de ușor cum credeam să ating greutatea "perfectă". Și apoi, mai erau și părinții și bunicii mei care erau încântați că devenisem "rotunjoară".
Ce ar fi trebuit să însemne asta? Mi-a luat câteva decenii să înțeleg: era de fapt imposibil să ating o "greutate perfectă" pentru că mereu ar fi fost cineva care să se aștepte la altceva de la mine. Și, deși am petrecut încă o duzină de ani suferind din cauza greutății mele, care s-a tradus prin ură din partea celor de aceeași vârstă cu mine la douăzeci de ani, dismorfie corporală și evitarea interacțiunii sociale, am continuat să caut o soluție care să mă ajute să mă simt acasă în propria piele pentru că, în adâncul sufletului meu, știam că nu puteam fi un monstru atât de groaznic. Trebuia să fie și ceva bun în ceea ce mă privea. Era nevoie doar să găsesc acel lucru și să îmi îndrept atenția asupra lui. A fost dificil și încă mai am nevoie să practic iubirea de sine în mod intenționat și conștient pentru a mă proteja de situațiile dureroase, dar acum știu că există instrumente eficiente și o comunitate solidară care mă sprijină și mă ajută în zilele mai dificile.
Atâta timp cât mă simt bine în pielea mea, ceea ce cred ceilalți despre mine devine mai puțin important. Acum știu că nu voi arăta niciodată bine în ochii tuturor celor pe care îi întâlnesc și este în regulă. Este suficient să arăt bine în ochii mei. Vor fi zile în care voi arăta mai bine și zile în care voi arăta mai puțin bine. Emoțiile, sănătatea, oboseala și trecerea timpului, toate au un impact asupra felului în care mă simt în legătură cu mine însămi și acest lucru va varia în fiecare zi. Găsesc confort în a fi conștientă de acest lucru și în a ști că mă iubesc necondiționat. "Cum poți să spui, ca să nu mai vorbim de a simți, asta?", te-ai putea întreba. Ei bine, pot, pentru că acum știu că eu am fost singura persoană care mi-a fost alături în toate momentele bune și rele. Eu am fost cea care a reușit să mă ajute să depășesc toată greutatea pe care alții mi-au pus-o pe umeri încă din copilărie și știu că eu sunt cea care va fi mereu acolo pentru mine atunci când am nevoie să găsesc puterea și motivația de a merge mai departe. Și, în ciuda defectelor mele, voi fi întotdeauna frumoasă în ochii mei. Pentru că îmi cunosc povestea mai bine decât oricine altcineva și știu că frumusețea mea nu ține doar de aspect. Înseamnă, de asemenea, determinarea și curajul meu de a trăi o viață diferită de cea a altor persoane de aceeași vârstă, în propriul meu ritm. Frumusețea mea este dragostea pe care o am pentru familia mea. Frumusețea mea este iubirea mea pentru ființele umane, disponibilitatea mea și dorința mea de a-i ajuta pe oameni să vadă frumusețea din ei înșiși și să trăiască o viață mai împlinită.
Unul dintre primele cuvinte rostite de fiica mea a fost "bella" ("frumoasă" în italiană). Îmi place să cred că motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru a fost că i-am spus în mod repetat că este frumoasă și că a ajuns să audă acest cuvânt de mai mult de o duzină de ori pe zi, în fiecare zi. Nu mă jucam sau glumeam cu ea. Vorbeam serios. De fiecare dată. Reușesc să văd frumusețea în ea chiar și în rarele momente în care are tantrumuri. Și pot să văd frumusețea în fiecare persoană pe care o întâlnesc. Mi-aș dori să o poată vedea și ele. Îmi doresc să fi putut să văd frumusețea în mine acum mulți ani, când mă luptam cu anxietatea și depresia și mă simțeam respinsă de lume. Îmi doresc ca nimeni să nu se mai simtă la fel. Îmi doresc să pot ajuta mai multe persoane. Îmi doresc să pot schimba lumea și să o fac mai incluzivă și mai puțin critică. Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă că a vedea frumusețea în ceilalți nu diminuează propria lor frumusețe. Dimpotrivă, o sporește și contribuie la frumusețea lumii în care trăim cu toții.
Nu ți-ar plăcea să trăiești într-o lume mai frumoasă și mai iubitoare? Ce ai adăugat ieri la frumusețea, sănătatea și bunăstarea lumii? Ce vei adăuga mâine? Poți vedea frumusețea care te înconjoară astăzi?
Comments